| Descriere:
Zona ecuatorială este situată între 5° latitudine S si 10° latitudine N, la care se mai adaugă si climatul musonic umed si cel litoral cu alizee.
Pădurea ecuatorială
Pădurea ecuatorială este o pădure care este totdeauna verde şi se găseşte în zonele calde şi umede ale tropicelor la o altitudine mică. Peste toate, umezeala este factorul principal care influenţează distribuţia pădurilor ecuatoriale, deşi alţi factori, cum ar fi solurile, pot fi importante. Precipitaţiile anuale sunt în medie între 1,500 - 4,000 mm, şi temperatura medie este între 25 - 35° C. Mai important este că nu există un sezon uscat în urma umezelei severe. În afară de baldachinul de sus, mai sunt două sau mai multe straturi forestiere, compuse în mare parte din puieţi, arbuşti, şi copaci. Viţa de vie şi muşchii ataşaţi copacilor sunt de obicei din abundenţă. Văzut din aer baldachinul de sus este închis şi o lumină subţire atinge solul pădurii.
Solurile
Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, deşi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusă din soluri roşii. Clima caldă şi precipitaţiile copioase în zonele ecuatoriale umede duce la o puternică acţiune a climei asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate în continuu de apa de ploaie. Solurile roşii sunt foarte sărace în minerale, deşi siliciul, aluminiul, şi fierul devin concentrate pentru că în mare parte nu sunt dizolvate de apa de ploaie. Solurile de lut, deşi sărace în minerale, conţin destul de multă apă şi pădurea ecuatorială a evoluat astfel încât să se folosească de acest avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte răspândite local, cum ar fi în bazinul Río Negro din Amazon, conţin predominant sulf. Ele sunt sărace în lut, au un orizont albit sub stratul de humus, şi un orizont B care acumulează materia organică descompusă incomplet. Cum aceşti compuşi organici se strecoară în râuri au produs aşa numitele râuri cu apă neagră (cum ar fi Río Negro). Solurile aluvionale dealungul râurilor sunt de obicei bogate în minerale în comparaţie cu solurile roşii. Cel mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului care are o întindere de peste 3,500 km.
Cantitatea mică de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobândită în timpul evoluţiei pădurii ecuatoriale. Activitatea biologică accelerată din litieră, împreună cu precipitaţiile abundente, vor duce la degradarea chimică rapidă a solurilor ecuatoriale. Având soluri sărace în minerale plantele din pădurea ecuatorială pot captura mineralele retrăgându-le în tulpină, acumulându-le din apa de ploaie în muşchi şi pe trunchi şi ducându-le la rădăcină înainte de a fi consumate. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poartă numele de simbioze; ciupercile aprovizionează copacii cu minerale şi aceştia furnizaeză energie ciupercilor.
|
