| Descriere:
Delta Dunării
1. Introducere
Considerată a 2-a ca mărime din Europa (3446 km2), Delta Dunării – rezervaţie a biosferei – este numită pe drept cuvânt „Paradisul Păsărilor”. Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună omitologică de pe continent(mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată cam 100 de specii, din care heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţin preţiosul caviar.
În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de „progresul industrializării”, printre rezervaţiile biosferei.
Date generale:
Amplasare: poziţionată la întretăierea paralelei de 45º latitudine Nordică cu meridianul de 29º longitudine Estică.
Suprafaţa totală: 4152 km2, din care teritoriu românesc cuprinde 3446 km2 .
Reţeaua hidrografică: principalele cursuri de apă sunt cele 3 braţe de vărsare ale Dunării în mare.
Populaţie: alcătuită din români (majoritari), bulgari, lipoveni, ruşi.
Oraşe şi sate: Tulcea, Sulina, Babadag, Chilia Veche, Crişan, Enisala, Gura Portiţei, Letea, Mahmudia, Maliuc.
Economia: cu o economie variată, judeţul Tulcea a dezvoltat:
- industria extractivă (calcar dolomitic, granit, marmură);
- industria textilă;
- industria materialelor de construcţii;
- industria piscicolă.
Agricultura reprezintă principala ramură economică a judeţului. Suprafaţa agricolă totală este de 361.000 ha, iar suprafaţa irigabilă este de 45% din suprafaţa totală.
Păduri, monumente ale naturii:
- Letea – aflată la 7 km sud de comuna Periprana, conţine plante căţărătoare (liane), stejari brumării, ulmi, arini, plopi albi şi negrii, salcii, frasini pufoşi şi adăposteşte vulturi codalbi, şerpi, vipere;
- Erenciuc – singura pădure naturală de arini din Deltă.
Atracţii: Biserica Sf. Nicolae (1865), Moscheia Azzizie (1924), precum şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii sunt câteva din punctele de atracţie ale oraşului Tulcea.
Activităţi:
- pescuitul: principalele specii: sturionul, ştiuca şi crapul;
- plimbări cu barca;
- vânătoarea – sezonul se deschide în luna august şi se închide în luna martie.
-
Evenimente: Tulcea – Festivalul Internaţional de Muzică Folk din luna august şi Carnavalul din luna decembrie.
2. Flora
Cercetările recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând:
• Elemente euroasiatice (28%);
• Elemente estice (24%);
• Elemente europene (14%);
• Cosmopolite şi adventive.
Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile, higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantă o dau stuful, papura, sălciile, plantele plutitoare (nuferii, comacii, cosorul).
În deltă îşi găsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt: Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.
3. Vegetaţia
În Delta Dunării predomină vegetaţia de mlaştină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafaţa totalã. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică şi numeroase alte specii. Vegetaţia de sărături ocupã 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.
Specificul este dat de prezenta spciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltã pe 6% din totalul suprafeţei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristicã peisajului. Întâlnim patru tipuri de zăvoaie : zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului şi sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaiele formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate : plopul negru hibrid, arţarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinişul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină. Vegetaţia pajiştilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.
Vegetaţia pajiştilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafeţei deltei, în special pe grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetaţia acvaticã din ghioluri, bălţi si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetaţia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetaţia plutitoare este mai variatã. Predominã Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetaţia emersã este dominatã de stuf (Phragmites australis), papurã (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetaţia tufişurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe ţărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafeţei deltei şi sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pădurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt şleauri de silvostepã, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agăţătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul suprafeţei Deltei Dunării.
4.Plaurul
Formaţiune specificã stufãriilor masive, plaurul este un strat gros de 1 - 1,6m format dintr-o împletiturã de rizomi de stuf si de rădăcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Iniţial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si bălţilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafaţa apei.
Vegetaţia plaurului diferă de restul stufăriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltã aici în cele mai bune condiţii, fiind mai înalt si mai gros. Alături de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apã (Nephrodium thelypteris), cucuta de apã, troscotul, salcia piticã, precum si plantele agăţătoare Calystegia sepium şi Solanum dulcamara. Pe plaur se formează coloniile de pelicani comun şi creţ. Tot pe plaur trăiesc porcul mistreţ, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
5. Fauna
Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vieţuieşte 98% din fauna acvaticã europeanã, întreaga faunã de odonate, de lepidoptere acvatice şi de moluşte gasteropode de Europa şi tot aici îşi găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra şi Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenţa lor, dau nota specificã faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentaţi prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea şerpi (4 specii).
Peştii sunt prezenţi prin 65 specii, cei mai mulţi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Între aceştia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât ştiinţific, cât si economic.
Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã şi rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna şi primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii şi trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adaugã, speciile accesorii şi speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viatã este legatã de prezenţa apei.
Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale :
specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide),
specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice),
specii de ţărmuri (stârci, lopãtari, ţigãnuşi, unele anatide),
specii de pajişti hidrofile cu vegetaţie bogatã continuate cu stufãrii (ralide),
specii de ţãrmuri marine (unele laride).
Multe specii, mai ales dintre raţe, gâşte, pescãruşi, apar frecvent în diferiţi biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii ecosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, piţigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, raţe, cormorani şi stârci. În pãdurile de pe câmpurile marine Letea şi Caraorman cuibãresc 64 specii (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, piţigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar etc.).
Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populaţia dezvoltându-se rapid. În pajiştile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepeliţa, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). În satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente guguştiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul.
6. Coloniile de cuibărit
În Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii: de stârci, lopãtari, ţigãnusi şi cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãruşi. Colonia de pelicani din zona cu regim de protecţie integralã Roşca-Buhaiova este cea mai mare din Europa şi este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteşte de Jurasic Park.
|
