Solutii tampon de pH

Soluţiile tampon sunt soluţii de electroliţi a căror prezenta se opune variaţiei pH-ului atunci când se adăuga un acid sau o baza. Acţiunea tampon este o consecinţa a echilibrelor dintre apa, acizi slabi, baze, amfoliti si ioni in care se transforma aceste specii în soluţie apoasã. Datorita reversibilitatii reactiei, adaosul de acid tare la o solutie tampon de acetat nu produce o variatie mare a pH-ului, deoarece acidul adaugat este neutralizat de ionul de acetat ce functioneaza ca baza. Similar, un adaos de hidroxid alcalin este neutralizat de ionul de hidroniu, conducand la formare de acid acetic. O baza puternica va reacţiona cu acidul slab formând sare si apa . Importanta soluţiilor tampon: Pentru multe procese chimice este important ca valoarea pH-ului unei soluţii sa nu se schimbe, chiar daca sunt adăugate cantitati de acizi sau de baze tari. La nivel celular, in organismul uman, participa acizi si baze. De asemenea, procesele biochimice sunt controlate de enzime, care au acţiune optima doar in intervale mici de pH. In terenurile arabile, fertile, au loc procese biochimice intr-un interval relativ mic de pH. In toate aceste cazuri, precum si in alte cazuri similare, păstrarea constanta a pH-ului se face cu ajutorul soluţiilor tampon. Variaţia foarte restrânsa a valorii normale a pH-lui, in comparaţie cu variaţia valorii altor parametrii ai homeostazei mediului intern, rezultǎ din faptul cǎ majoritatea enzimelor ce controleazǎ metabolismul celular au un pH optim de acţiune, cu limite foarte apropiate si dependent de valorile lui extracelulare. Din acest motiv menţinerea pH-ului mediului intern este o condiţie obligatorie pentru desfǎsurarea activitǎtii metabolice a organismului. Pentru îndeplinirea acestei condiţii, echilibrul acido-bazic prezintǎ mecanisme complete si rapide, legate de desfǎsurarea funcţiilor vitale ale organismului. Tendinţele de variaţie, in sensul creşterii sau scǎderii pH-ului in diferite condiţii de activitate a organismului, sunt controlate prin intermediul sistemului tampon al sângelui si prin intermediul activitǎtii diferitelor organe (in special rinichiul si plǎmanul). Sistemul tampon este format fie dintr-un acid slab si sarea sa cu o bazǎ tare, fie dintr-o bazǎ slabǎ si sarea sa cu un acid puternic. Deoarece tendinţa de creştere a aciditǎtii (scǎderea pH-ului) este preponderentǎ in organismul uman, sistemele tampon antiacide sunt bine reprezentate. Unele sisteme tampon din organism sunt constituite numai din substanţe anorganice iar altele din substanţe organice (mai mult sau mai puţin complexe). In ordinea complexităţii lor crescânde, principalele sisteme tampon din organism sunt: 1) sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat; 2) sistemul tampon al fosfaţilor; 3) sistemul tampon al unor acizi organici; 4) sistemul tampon al hemoglobinei.