| Descriere:
Tehnologia tratamentelor
termochimice
Referat
Tratamentele termochimice se aplica cu scopul de a mari fie duritatea, fie rezistenta la coroziune sau uzura a stratului superficial cu menţinerea plasticităţii tenacităţii miezului .
Diviziunea in stare solida se bazează pe faptul ca atomii metalului îşi pot schimba poziţia lor de echilibru, trecând intre nodurile reţelei cristaline, iar de aici ei pot trece prin orice nod al reţelei. In timpul tratamentului termochimic se deosebesc doua faze succesive : in prima faza are loc reacţia dintre mediul inconjurator si suprafaţa piesei, iar in faza a doua, elementul absorbit de suprafaţa piesei difuzează spre interior.
Rezultatele procesului de tratament termochimic depind de viteza reacţiilor de la suprafaţa piesei si de viteza cu care atomii elementelor care difuzează se deplasează din stratul superficial spre interiorul piese. S-a observat ca reacţia cea mai activa a procesului are loc numai atunci când elementul care difuzează sa degaja in stare atomica ( atom active ). Tratamentele termochimice se aplica in industrie, in cea mai mare măsura aliajelor Fe-C si in special otelurilor.
In funcţie de elementul care difuzează tratamentele termochimice se numesc :cementarea, nitrurare, cianizare, etc.
Cementarea
Este tratamentul termochimic cu carbon aplicat oţelurilor in general cu conţinut mic de carbon, la o temperatura imediat superioara punctului Ac3, intr-un mediu capabil sa cedeze carbon activ.
In vederea obţinerii unei piese cementate cu un miez tenace, cu 0,08-0,15%C. Pentru piese mai mari in cazurile in care se cere o duritate mai mare ptr. miez, conţinutul de C se măreşte pana la 0,24%. Mediul care cedează elementul de difuziune, carbonul se numeşte mediul carburant si poate fi in stare solida sau gazoasa.
Cementarea in mediu solid - se produce intr-un mediu carburant (de ex. in cărbune de lemn ), in prezenta unor substanţe (carbonat de bariu, carbonat de sodiu etc. care activează procesul de carburare. Prin reacţia cărbune si oxigenul din aer, la temperaturi înalte se formeaza dioxidul de carbon (Co2), care reactioneaza cu cărbunele, reducându-se la oxid de carbon (CO). In contact cu suprafaţa metalului, oxidul de carbon se descompune in dioxid de carbon si in carbon atomic; formând cementita, sau se dizolva in austenita.
Mediile carburante solide sunt alcătuite din cărbuni de lemn sub forma de granule, mai rar din cărbuni de pământ (turba si cocs)sau cărbune animal. Ptr. accelerarea cementării in mediu solid, se folosesc si anumite sub. Cu rol de accelerator al procesului, numite carbonaţi ca :Na2CO3, BaCO3, care la încălzire se descompun uşor . Astfel se adaugă doua reacţii:
|
