Formele alotropice

FORMELE ALOTROPICE ALE CARBONULUI SI DIAMANTULUI. CARBONUL (C) este foarte răspândit în natură, în toate combinaţiile organice vegetale şi animale, în carbonaţii anorganici, în aer (CO2), în cărbunii de pământ, în petrol ca hidrocarburi, etc; în stare pură ca diamant şi grafit. Are nr.at. 6 şi greutatea atomică 12,1. În Sistemul Periodic al Elementelor se află în grupa a IV a principală, perioada a doua. Carbonul cristalizează în două forme alotropice bine caracterizate, mult deosebite una de alta, DIAMANTUL şi GRAFITUL. În afară de acestea există numeroase forme de CARBUNE NEGRU. (Alotropia este proprietatea unor elemente de a exista în mai multe modificatii, care se deosebesc prin numãrul atomilor din molecula sau prin forma lor de cristalizare.) DIAMANTUL este o varietate cristalina de carbon pur, format la mari adancimi in scoarta pamantului, in conditii de temperatura si de presiuni inalte. El se gaseste incastrat intr-o roca numita kimberlet. Cele mai importante zacaminte sunt în Zair, în sudul Africii, în Siberia, Brazilia India etc. Se intalneste rar in unii meteoriti si frecvent in depozite aluvionare. Cronologic, primele diamante naturale gasite si prelucrate au fost semnalate in India de Sud. Ele au fost încrustate într-o statuie de bronz care în prezent este pastrata la British Museum din Londra. Vechimea acestei statuiete a fost multa vreme considerata ca fiind circa 2800 ani, aceasta datare bazându-se pe urmatoarele argumente bronzul a fost considerat ca provenind din perioada 800 î.e.n. În pupilele ochilor statuietei sunt încastrate doua mici diamante diferite care ar semnifica viaţa şi spiritul. Din pacate, amândoua acesta ipoteze au fos infirmate ulterior deoarece bronzul a fost redatat, provenind din intervalul 100 î.e.n.-100 e.n. Diamantele din ochii statuietei erau faţetate. Faţetarea este un procedeu ce nu a fost folosit înainte de anul 1300, primele diamante cu faţete provenind din nordul Italiei. Aceste contraagumnte pun sub semnul întrebarii data de 800 î.e.n. Lenzen G. a întocmit o harta a rutei comerţului vechi, de-a lungul careia este foarte posibil ca diamantele cu vechime foarte mare sa fi calatorit din India catre restul lumii cunoscute. Multa vreme diamantul a fost exploatat din punc de vedere ritual fiid socotit de origine divina şi atribuindu-i-se însuşiri magice şi chiar curative. Unii alchimişti din evul mediu l-au denumit „piatra filozofala“ şi au depus eforturi în scopul producerii acestuia pe cale artificiala. De asemenea, au existat preocupari de „fabricare“ a unor cristale de diamant de dimensiuni tot mai mari. Împaratul Franz I pe la mijlocul secolului opsprezece a introdus într-un cuptor o cantitate de diamante mici în dorinţa de a obţine un diamant de dimensiuni uriaşe. Rezultatul a fost stupefiant pentru acea vreme. Dupa menţinerea lor un timp la temperatura ridicata diamantele au…disparut.